Povesti din 2016

[vc_row][vc_column width=”1/3″][vc_single_image image=”796″ img_size=”medium” alignment=”center” onclick=”custom_link” img_link_target=”_blank” link=”http://www.freerider.ro/blog/dan-mazilu/experienta-propark-2016-113995.html”][vc_column_text]

“Concursurile de aventură sunt o raritate. Nu vorbim doar de România ci în întreaga lume. Dintre cele mai cunoscute dacă le enumeri îți încap pe degetele de la la doua mâini. Un concurs de aventură este un eveniment sportiv multidisciplinar ce implică orientare și navigația echipei peste un teren sălbatic și nemarcat având la dispoziție doar busolă, hartă și mai nou GPS.”

[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][vc_single_image image=”797″ img_size=”medium” alignment=”center” onclick=”custom_link” img_link_target=”_blank” link=”http://jetpowerteam.blogspot.ro/2016/09/propark-adventure-2016.html”][vc_column_text]

Scapam cate-un «Holy shit!» de caciula si purcedem la studierea hartilor si a posibilelor variante de traseu. Asadar posibile probleme de orientare pe Papusa si in Leaota…

[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][vc_single_image image=”798″ img_size=”medium” onclick=”custom_link” link=”http://www.unpicdetimpliber.ro/category/adventure/propark-adventure-race#Propark”][vc_column_text]

Gata cu trailul. A fost lung drumul, aveam interzis la alergare, doar era la vale. 🙂 Am avut și aici o probă specială, am identificat dintr-un puzzle o specie de cerb. Denumire în latină. Și apoi am avut liber la echipare. Ceea ce am și făcut. Cred că am băgat puțin în sperieți concurența aici, dar noi nu am plecat practic din Podu Dâmboviței la ora 1:30 ci la 5:15. Cam mare pauza, ne-a costat. Oricum eu n-am putut dormi, nu pot dormi până nu duc o treabă la capăt.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”296″ img_size=”large” alignment=”center” style=”vc_box_rounded”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]Organizatorii evenimentului, ProPark Fundatia pentru Arii Protejate și Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov doresc sa multumeasca în primul rand concurentilor pentru curajul de a se inscrie în aceasta aventura fara a cunoaste nici macar locatia startului.

Pentru cine n-a fost la concurs, am dori sa prezentam putin cam ce a insemnat acest concurs în 2016.

Concurentii au stiut pana în ziua startului doar faptul ca linia de finish va fi în Babarunca și ca vor pleca de acolo cu autocarul vineri la ora 6. În joia dinaintea concursului au aflat ca startul se va da, de fapt, din Zarnesti. Chiar și inainte de start, aveau patru probe despre care urmau sa afle doar cand ajungeau la ele.

Startul s-a dat pe bicicleta din Zarnesti, din curtea sediului Administratiei Parcului National Piatra Craiului. Primul post de control a fost în satul Pestera la Pestera Liliecilor unde doi dintre cei 4 concurenti ai unei echipe au fost nevoiti sa intre pana în fundul pesterii, sa gaseasca arbitrul și sa se intoarca cu un obiect dat de acesta. Obiectul s-a dovedit a fi o foaie cu mai multe poze detaliate ale unui liliac, pe care trebuiau sa il identifice pana în urmatorul post de control. Pozele cu lilieci cuprindeau 21 specii de lilieci care se gasesc în Piatra Craiului, din cele 34 cate se gasesc la nivelul intregii tari.

Urmatorul punct de control, coincident cu urmatoarea proba speciala avea loc în curtea scolii din Dambovicioara: concurentii soseau, trebuiau sa spuna daca au identificat specia de liliac de la proba anterioara și apoi sa intre în proba de aici. Aici li se dadea cate o foaie identica pentru fiecare coechipier, foaie în care aparea intr-o poza minuscula o casa și li se detaliau elementele traditionale, cele netraditionale și alte elemente speciale ale ei. Concurentii puteau sa se desparta pentru a o gasi și trebuiau sa comunice arbitrilor numarul casei care corespundea descrierii primite. Aceasta proba avea un timp maxim de o ora, adica daca nu o gaseau, dupa o ora puteau merge mai departe. Nu și daca nu identificau specia liliacului: în cazul în care nu il identificau sau il confundau, trebuiau sa petreaca 30 de minute penalizare în postul 2.

În urmatorul punct isi lasau bicicletele, umblau la bagajele lasate cu o seara inainte, dupa care isi continuau drumul pe jos pana spre urmatoarele puncte. Asta se intampla în curtea scolii din Podu Dambovitei. Aici s-a consemnat și primul abandon.

Urmatorul post, CP4, s-a numit sugestiv The Green Master. Aici a avut loc o proba speciala, imprumutata din editia de anul trecut, putin modificata: concurentii soseau, trebuiau sa raspunda corect la intrebarea “care este specia dominanta din aceasta padure?” Daca raspundeau corect, puteau intra în proba efectiva, iar daca nu, trebuiau sa astepte 5 minute. Proba efectiva consta în gasirea în padure a 7 specii diferite de frunze, lucru nu foarte usor, dat fiind faptul ca era o padure de molid. Pentru fiecare specie negasita, echipa primea penalizare 5 minute. Aici aveau, desigur, de ales intre a alerga pana în creasta și a gasi o frunza de merisor și de a astepta 5 minute, dat fiind faptul ca faceau mai mult de atat pana în creasta. Dupa ce gaseau toate frunzele sau trecea timpul de penalizare, li se mai adresa o intrebare, la care daca raspundeau gresit mai stateau inca 10 minute. Intrebarea era „care specie este comestibila și nu contine toxine: macrisul sau fagul?” Proba a avut loc în extremitatea nordica a poienii Pietricica, din creasta Pietrei Craiului.

Urmatorul post a fost unul de control, în Saua Funduri, de unde vedeau foarte bine urmatorul punct care trebuia atins: Varful Papusa – 2391m. Pe scurt, aici a fost momentul în care au cedat foarte multe echipe, fiind un punct în care deciziile erau critice, insa și efortul care urma era colosal. Pentru a va face o idee, precizam faptul ca prima echipa a ajuns pe varf la ora 19:33, iar ultima a ajuns dupa ora 07:00, a doua zi.

Din CP6, tot ce aveau de facut concurentii era sa gaseasca o cale usoara inapoi catre CP3, care intre timp devenise CP7. Multe au tras tare pe muchii, altele pe vai, iar altele pe drumuri. Au fost și echipe care au ales sa nu mai traga tare, deoarece devenise imposibil de atins CP9 pana la termenul limita, astfel ca au ales sa savureze plimbarea pana în CP7, unde urmau sa abandoneze.

În CP7, echipele nu puteau umbla la bagaje pana nu terminau o scurta proba speciala: primeau un puzzle, cu o specie prezenta în ariile protejate traversate, al carei nume latinesc trebuiau sa-l spuna. Le-am dat o mana de ajutor și am scris pe spatele puzzle-ului aceasta denumire și majoritatea echipelor au terminat în sub 5 minute aceasta proba.

Din 20 de echipe care plecasera catre CP4, mai departe de CP7 au plecat doar 8, toate avand sanse bune de a ajunge la CP9 pe lumina, pentru a intra în proba speciala de acolo.

În CP8, care se afla intr-un loc foarte dificil de ajuns, undeva la baza Varfului Leaota, pe muchia Mitarca, concurentii au avut de trecut inca o proba speciala care s-a jucat putin cu rabdarea lor: Trebuiau sa raspunda la 7 intrebari legate de ariile protejate din Romania. Suna simplu, insa nu a fost: la fiecare raspuns gresit echipa era nevoita sa astepte 5 minute pana la urmatoarea intrebare. Din cele 8 echipe ajunse aici, doar 6 au mai continuat spre CP9.

Urmatorul post de control ii punea pe concurenti în fata celei mai grele decizii în materie de orientare: aveau fie de ocolit pe culmi, fie de coborat în vale și urcat iarasi, fie de coborat în vale și apoi ocolit foarte mult pe drumuri forestiere. CP9 se afla la lacul Bolboci, timpul era foarte strans: intrarea în proba era permisa doar pana la ora 19, cu conditia ca aceasta sa fie terminata la ora 20. La lac ii asteptau caiacele umflate, gata sa ii poarte catre cele 5 puncte asezate în cele mai indepartate capete ale lacului. Doi cate doi într-un caiac, și-au impartit cele 5 posturi și au terminat proba în maxim 90 de minute. Aici i-a asteptat totusi și o surpriza (anuntata, ce-i drept): fotograful aventurier de anul trecut a decis sa ii surprinda și anul acesta, de data aceasta din postura de bucatar, astfel ca toate cele 6 echipe care au trecut pe la Bolboci au avut la dispozitie mancaruri pe alese, cate doua feluri diferite pentru fiecare echipa. Radu Diaconescu a fost bucatarul, poate-l cunoasteti 🙂

De aici, au avut din nou de facut o alegere, insa nu la fel de dificila. Pe unde ar putea ajunge cu efortul cel mai mic în Sinaia, la stancile Sf. Ana? Unele echipe au mers pe drumul national pana în oras, altele au urcat pe platou, iar altele au ales un forestier mai obscur care i-a scos fix langa stanci. Aici la stanci, în CP10, au avut de infruntat frica de inaltime, de 45 de m inaltime ce trebuia coborata în rapel. Surprinzator sau nu, aceasta proba nu a pus probleme nimanui.

Urmatorul post, CP11, se afla în muchia Zamora care duce spre Varful Baiul Mare, urmand ca, iarasi, sa fie pusi în fata unor decizii importante: sa mearga pe muchii, sa coboare în vai, sa mearga pe forestiere sau sa mearga pe drumuri asfaltate. Toate variantele au fost alese de catre concurenti pentru a ajunge în ultimul post de control inainte de finish: pasul Predelus.

Din pas, a fost clar pentru toata lumea: alegem calea cea mai simpla pana la finish – drumul forestier care iese în Bradet, la drumul national, și apoi pe drum pana la Babarunca.

Acesta a fost traseul propus de noi în acest an; ne pare sincer rau de faptul ca nu au ales mai multe echipe sa continue traseul dupa CP7, iar asta ne duce cu gandul la reintroducerea probei scurte a acestui concurs și/sau schimbarea timpului concursului din 50 în 70 de ore, pentru a oferi ragaz de somn, mult ravnit în acest concurs.

Din CPNT desprinsi, dar foarte aproape și implicati, multumim Fisheye pentru atotprezenta obiectivelor în posturile de control, Time-it și Ber Adrian & Co. pentru rezultatele live din fiecare post de control, Silviu Balan pentru traseu și Livezile Dobrinoiu pentru infrastructura pusa la dispozitie, și pentru sucurile și fructele de la final!

Multumim CaiacShop pentru imprumutarea caiacelor si ne pare rau ca nu au ajuns mai multe echipe sa le foloseasca.

Multumim Zenith Maps pentru timpul și dedicarea acordata hartilor din aceasta editie!

Multumim YourGuide.ro pentru cele 4 zboruri cu parapanta oferite ca premiu și alese de echipa de pe locul 2.

Multumim CarpathianMan pentru inscrierile oferite ca premii și care au ramas voluntarilor… tocmai ne-ati trimis la antrenament.

Multumim NH Bike pentru remorca cu care am transportat cele 88 de biciclete dintr-un judet în altul!

Multumim Ford Proleasing Motors pentru cele trei masini oferite spre folosire. Am avut nevoie sa parcurgem peste 700km cu Ford Transit, tot în jur de 700 cu EcoSport și în jur de 500 cu Ford Ranger.

Multumim tuturor autoritatilor care ne-au permis sau ajutat sa ducem aceasta nebunie la bun sfarsit: Primaria Dambovicioara prin Scoala Generala Dambovicioara, Jandarmeria Dambovicioara, Jandarmeria Sinaia, Administratiei P.N. Piatra Craiului, Administratiei P.N. Bucegi, Apele Romane.

Nu în ultimul rand, oamenilor care fac posibila treaba asta, rupandu-și multe ore din timpul lor liber pentru eveniment, de la voluntarii care au ajutat chiar și cateva minute, pana la voluntarii care organizeaza concursul incepand din ianuarie, în ordinea posturilor de control: Florescu Laura ,Andra Croitoru, Dobrinoiu Emanuel, Voicu Nicoleta, Balan Silviu, Georgiana Andrei, Mihaela Toma, Baia Codruta, Bogdan Teodora, Bosinceanu Anca, Santa Mihai, Ciorascu Tiberiu, Marcean Alexandru, Chiriches Tiberiu, Paunescu Bianca, Biolan Mihai , lexandru, Gyorgy Istvan, Fazakas Alexandru, Cirlan Catalina, Spiridon Petre Cornel, Dragomir Liviu, Dragomir Șerban Andrei, Lupei Daniela, Nitu Ruxandra, Ber Adrian, Diaconescu Radu, Oana Serban, Diaconescu Mihaela, Munteanu Gabriel, Crican Cezar, Silvana Speianu, Stancu Dora Simina, Tamas Simona, Cardas Andrada, Caprita Florin, Anghel Alexandra, Barbu  Adriana, Gianina Tanase, Ioan Bindeanu, Nastase Edena, Nastase Florin, Balan Doina, Biolan Tatiana, Viieru Adina, Anton Irina, Pochiu Cornel, Barbat Valentin, Ursz Timea, Adrian Apopei.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]