Întrebări pentru echipă

 De ce Măcin?

George:

– Fiind foarte aproape de locul natal (Brăila), sunt munții în care am facut primele ture de cross-country cu bicicleta (în compania lui Dan). M-au surprins prin farmecul lor și prin dificultatea traseelor în ciuda altitudinilor mici. Am propus numele echipei din dorința de a promova această zonă în randul pasionaților de munte, natură și aventură. Propunerea a fost acceptată și astfel noi am devenit Echipa Parcului Național Munții Măcin.

 Ce vârstă cumulează echipa voastră?

– 98 de ani impliniți la data desfășurării evenimentului.

O întrebare către organizatori?

Echipa [în cor]:

– O să doară ?

Întrebări pentru fiecare coechipier

 De ce EcoChallenge și nu Outdoor Adventure?

George:

– Pentru că nu lucrăm cu jumătăți de măsură și pentru că avem un membru foarte încăpățânat în echipă. Oana, ai cuvântul…

Oana:

– Există o incertitudine în ceea ce privește participarea la edițiile viitoare și de aceea îmi doresc cât mai mult din prima încercare.

Florin:

– Dacă ne înțelegem bine și după EcoChallenge, suntem frați (de suferință).

Dan:

– Pentru că putem…sau cel puțin așa credem.

Care credeți că va fi cel mai greu aspect al acestui concurs?

George:

– Frustrarea în cazul unei eventuale rătăciri și privarea de somn. (nu neapărat în această ordine)

Oana:

– Proba de mountain bike.

Florin:

– Proba de mountain bike. Bicicleta mea trebuie îmbunătățită până atunci.

Dan:

– Așteptarea dinaintea concursului.

E mai important să participați, să terminați sau să câștigați?

George:

– Scopul nostru este să terminăm. Dacă echipa noastră reușește să facă acest lucru fără incidente și trecem linia de sosire cu moralul sus, eu mă declar foarte mulțumit.

Oana:

– Întotdeauna obiectivul a fost să ajung la linia de finish.

Florin:

– Să participăm și să terminăm (planul poate suferi modificări pe parcurs).

Dan:

– Să câștigăm, normal!

Vă atrage mai tare ideea unui adventure decât cea a unui maraton montan?

George:

– Este prima participare la un concurs de acest gen. După ce vom termina (cu bine) voi putea să mă pronunț. Dar în principiu, da. O cursă de aventură pare o provocare mult mai mare și mi-aș dori ca pe viitor să existe mai multe astfel de concursuri și pe distanțe scurte, cu participare individuală.

Oana:

– Momentan este doar o curiozitate.

Florin:

– Adventure, cred. Este prima participare.

Dan:

– DA !

Care-i proba preferată din cele anunțate?

George:

– Proba de mountain bike.

Oana:

– Proba de caiac, pentru că nu știu să înot.

Florin:

– Proba de mountain bike. Doare la început, dar e bine după. E ca la dentist.

Dan:

– Proba de mountain bike.

Care-i proba care vă sperie cel mai tare?

George:

– Proba de trekking/alergare montană. Distanța și faptul că s-ar putea desfășura pe timpul nopții mă sperie puțin.

Oana:

– Tot proba de caiac. Motivul este același: nu știu să înot.

Florin:

– Caiac. Nu știe Oana să înoate.

Dan:

– Proba de caiac.

Prin ce munți credeți că veți merge la acest Adventure?

George:

– Bodoc și Baraolt.

Oana:

– Piatra Craiului?

Florin:

– Cei mai frumoși, oricare ar fi acestia.

Dan:

– Postăvaru, Baiului, Piatra Mare…cel puțin așa zice George.

În ce județ ați vrea să-l facem in 2016?

George:

– Tulcea. Am auzit că sunt niște munți faini pe acolo. Măcin parcă le zice.

Oana:

– Giurgiu.

Florin:

– Munte să fie…

Dan:

– Alba.

Ce părere aveți despre neinterzicerea GPS?

George:

– Orice participant care se respectă ar trebui să realizeze că un concurs de aventură, prin definiție, nu permite orientarea prin GPS. Consider că GPS-ul ar trebui interzis prin regulament, dar rămâne o chestiune de fairplay dacă o echipă utilizează sau nu.

Oana:

– Ar trebui să fie interzis. Daca frate-miu a reușit să practice orientarea sportivă (fără GPS), atunci pot și eu.

Florin:

– Mult mai tare fără GPS.

Dan:

– Care ar mai fi farmecul, dacă nu ne rătăcim…

Care este concursul favorit de până acum?

George:

– Șugaș Trail Running 2013.

Oana:

– Șugaș Race 2014.

Florin:

– Singurul la care am participat: Șugaș Race 2014.

Dan:

– Duatlon Cetatea Brașov.

Care este punctul forte al echipei?

George:

– Nu avem. Deci pot spune că punctul forte al echipei ar fi convingerea oarbă că vom reuși.

Oana:

– Eu! Sunt fată și indispensabilă echipei.

Florin:

– Mâncarea. Cât timp există.

Dan:

– Oana. Chiar dacă noi nu credem că e fată…

Vă sperie sau vă încântă faptul că vor fi probe despre care veți afla doar la ședința tehnică?

George:

– Mă sperie gândul că ne încântă ideea probelor surpriză despre care vom afla doar la ședința tehnică.

Oana:

– E super!

Florin:

– Aș vrea la fel de multe ca la Outdoor Escape.

Dan:

– Îmi place.

În ceea ce privește provocarea, găsiți importantă performanța echipelor adverse?

George:

– Fiind prima participare la un concurs de tip adventure race, vom face cursa noastră, fără să ne alegem repere sau să ne lăsăm influențați de echipele adverse.

Oana:

– Absolut deloc.

Florin:

– Aventura contează. Atât timp cât suntem mai deștepți, e ok.

Dan:

– Da.

Ce credeți că vă va motiva / demotiva în timpul concursului?

George:

– Foamea, în ambele cazuri.

Oana:

– Demotivare: să țipe cineva la mine! Motivată sunt încă de pe acum.

Florin:

– O căzătură în proba de mountain bike m-ar demotiva. Motivare: să alerg ca trenul.

Dan:

– Mâncarea.

După ce criterii v-ați ales coechipierii?

George:

– Echipa este formată din persoane care se cunosc destul de bine și care pot avea încredere reciprocă. În plus, am nevoie de persoane care să-mi suporte crizele de nervi. Glumesc…sau nu.

Oana:

– Singurii oameni pe care îi cunosc.

Florin:

– Vezi mai sus.

Dan:

– Ei m-au obligat să fac asta.

Cât timp credeți că veți fi prinși în aventura pregătită de noi?

George:

– 40 de ore, dar sper totuși să ne rezumăm la 35 de ore.

Oana:

– Sper că mai puțin de 50 de ore.

Florin:

– 40 de ore.

Dan:

– 36 de ore.